Nebuni de lume

Poate e obsesie,bolnavă nebunie,

Să simţi că lumea cu ură te priveşte

Eşti urmărit de trecut ca de-o stafie

Priveşte-o cu cu ură să vezi cum se topeşte.

E un gol imens in astă lume

Pe margine stau ai ei nebuni

Ce stau c-o sticlă de rom si scriu rime

Stăpâni ai nimicului,ai nimicului stăpâni.

Stau jos pe-o sută de sicrie,

Nu spun multe,nu mulţi ar asculta

Dar in starea lor de nebunie

Zic mai mult decât lumea ar suporta

Unul aşteaptă sfârşitul lumii ăsteia

Bea de zor si lumea o rescrie

Va fi prea beat să poată pleca

Atunci când timpul o să vie

Geniu sau nebun,e uitat in trei zile

Vrei să vorbeşti şi la tăcere eşti redus

Nu te pregăteşte nimeni pentru supravieţuire

Scopul e să rămâi in viaţă până la apus.

Dar oamenii-s făcuţi din praf de stele

Niciun zeu pentru noi nu a murit

Din stele ne-am născut,murim cu ele

Noi,defapt,creăm un infinit